„I-am acceptat cererea în căsătorie, iar după câteva ore, am băut și m-am culcat cu un bun prieten. Din vorbă în vorbă, după câteva pahare, am ajuns amândoi în pat.

O femeie care are probleme mari în cuplu a decis să își scrie povestea și să o trimită redacției libertatea.ro, pentru a obține astfel, sub protecția anonimatului, ajutorul unui terapeut. Iată povestea ei:

,,Am făcut o greşeală pe care nu ştiu cum să o repar, de-aia şi apelez la tine, poate sfatul tău mă va ajuta să găsesc o soluţie. Am început o relaţie în urmă cu câţiva ani, iar acum câteva săptămâni m-a cerut în căsătorie. În ultimii 2 ani discutase cu mine despre planurile lui de viitor cu mine, însă niciodată nu a adus în discuţie căsătoria. De aceea, în ziua în care mi-a întins inelul, m-a luat complet prin surprindere. Nu m-am simţit şi nu mă simt nici acum pregătită să fac pasul ăsta. Cu toate astea, nu ştiu de ce, poate ca să nu-l rănesc, am acceptat cererea.

Câteva ore mai târziu, m-am întâlnit cu un bun prieten, pentru că voiam să vorbesc cu cineva, care să nu fie iubitul meu, şi căruia să-i povestesc temerile. Ne-am întâlnit la el acasă. Din vorbă în vorbă, după câteva pahare, nu ştiu cum am ajuns amândoi în pat. A doua zi dimineaţă, când m-am trezit, pe lângă o durere de cap şi un imens regret pentru ce făcusem, aveam şi foarte multe apeluri nepreluate de la iubitul ei.

Cumva, a aflat că m-am văzut cu acest prieten la el acasă şi când a văzut că nu vin noaptea acasă, nu i-a luat mult până să îşi dea seama ce s-a întâmplat. Am plecat repede de la tipul acesta şi când am ajuns acasă, l-am găsit desfigurat de durere. Mi-a cerut explicaţii, dar nu am ştiut ce să-i zic, de ce îi făcusem lucrul ăsta. Şi-a strâns lucrurile şi s-a mutat la un prieten. De atunci, au trecut câteva săptămâni în care nu am vorbit deloc, deşi l-am sunat de nenumărate ori şi i-am lăsat mesaje să ne vedem, să discutăm.

În momentul ăsta, nici nu ştiu dacă mai suntem sau nu împreună, pentru că nu-mi vorbeşte. Inelul a rămas la mine. Nu ştiu cum să mai interpretez situaţia asta. Mi-aş dori să pot repara tot ce am stricat, dar mi-e temă că nu va mai vrea să vorbească niciodată cu mine…”

Răspunsul terapeutului:

,,Draga mea,

Motivul pentru care tu ești răvășită acum este că iubitul tău e supărat pe tine și că simți că ai greșit însă, dincolo de asta, tu oricum aveai îndoieli în legătură cu această căsătorie. Încearcă să te liniștești și folosește această perioadă de tăcere dintre voi ca să-ți dai seama ce vrei de la acest om. Nu poți să spui, după ce te întrebai de ce i-ai spus ”da”, că te-ai hotărât brusc că vrei să rămâi cu el. Poate că e mai bine așa. Gestul tău arată că, de fapt, exact asta doreai: să ai un răgaz de gândire. El se simte rănit, n-ai ce să-i faci, trebuie să-i dai un timp să-și revină, după care e posibil să vină el către tine sau, dacă nu, te poți duce tu la el să discutați.

În definitiv, tu nu i-ai confirmat că s-a petrecut ceva între tine și acel amic. Poate, dacă acea noapte nu a însemnat decât o beție, atât pentru tine cât și pentru amicul tău, îi spuneți iubitului că nu s-a întâmplat nimic – cum, de altfel și este – și îngropați povestea pentru totdeauna. Dacă îți dai seama că îl iubești, ai răbdare. Timpul și distanța chiar fac minuni.

Dacă, însă, realizezi că, de fapt, ție ți-e mai bine așa, atunci cu atât mai bine. Chiar dacă tu te simți vinovată acum, sub impresia reacției lui, de fapt tu ai făcut exact ce trebuia pentru a rupe o relație care, pe termen lung, din motive pe care tu le știi prea bine, nu avea nici un rost.”

Sursa